13	Ei, pe p[mânt fiindu-\i, cunoa\tere nu au,
		de c[ile drept[@ii nicicum n’au auzit
		\i nici pe-a ei c[rare vreodat[ au umblat.
	14	|tiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei,
		\i noaptea lor întreag[ e treaz[ ca un fur.
	15	Adulterinul scurm[’ntunericul cu ochiul
		zicându-\i: Nu e ochiul în stare s[ m[ simt[!;
		\i fa@a \i-o ascunde’nvelit[ într’un v[l.
	16	El casa vie@ii sale \i-o sap[’n întuneric,
		de cum se face ziu[ se-ascunde cât mai bine,
		lumina n’o cunoa\te;
	17	c[ diminea@a nu-i e decât o umbr[-a mor@ii,
		lui, care \tie ce e fiorul umbrei mor@ii.
	18	El mai u\or plute\te decât pe fa@a apeia,
		în @ar[ mo\tenirea îi este sub blestem.
	19	|i oasele prin @arini i s’or vedea, uscate,
		c[-a jefuit orfanul în br[@i\orul luib.
	20	P[catul s[u r[sare apoi în amintire
		\i nev[zut se face ca aburul din rou[;
		dar plata se va face ca plat[ pentru fapt[,
		a\a c[ tot nedreptul se macin[ pe sine
		ca lemnu’n putregai.
	21	C[ el femeii sterpe nu i-a vorbit domne\te,
		\i nici de cea s[rman[ nu s’a milostivit,
	22	îl rupse’ntru mânie pe cel neputincios.
		Învie \i nu crede în propria sa via@[;
	23	bolnav, el nu mai sper[ c[ se va face bine,
		ci’n boal[ se afund[.
	24	C[ multora li-i r[ul din în[l@area lui;